Aceasta patologie este atat de des intalnita, incat a devenit o obisnuinta a vietii cotidiene. De cele mai multe ori nefiind o suferinta grava, este neglijata si amanata prezentarea la medic, cu consecinte importante pe plan profesional si personal.
Durerea de spate este cea mai frecventa afectiune musculo-scheletala, in toate segmentele de varsta ale populatiei. Devine impresionant cand constatam ca trei sferturi din oameni prezinta cel putin un episod dureros pe parcursul vietii, iar jumatate au si o recadere. Aceste statistici dau o imagine asupra implicarii individuale a fiecaruia dintre noi, dar si asupra unei importante probleme de sanatate publica, prin costurile pe care le implica asistenta medicala si absenteismul de la serviciu.
Numim in general durere de spate (afectiunea usoara, fara complicatii neurologice), suferinta localizata in partea mediala sau inferioara a spatelui, in general fara iradiere. Debutul insidios sau rapid, este urmat de o evolutie acuta (cu durata mai mica de patru saptamani), subacuta (intre cinci si douasprezece saptamani) sau cronica (mai mare de douasprezece saptamani).
Ca factori declansatori pot fi incriminate: eforturile fizice (intense, bruste, de scurta durata, dar si cele moderate, prelungite, repetitive), pozitiile fixe prelungite, vibratiile si microtraumatismele prelungite (mersul indelungat cu masina), tulburarile de statica ale coloanei ( scolioze, cifoze, hiperlordoze, spate drept, asimetrii de bazin, inegalitati de membre inferioare, mers deformat de alte patologii, purtare permanenta a pantofilor cu toc inalt sau a greutatilor asimetric, odihna pe saltele necorespunzatoare), expunerea la frig sau aer conditionat, depresia, stresul, starile anxioase.
Aspectul clinic este foarte diferit, de la o durere acuta, care imobilizeaza pacientul la pat, la o senzatie de jena sau oboseala la nivelul coloanei, sau o contractura a musculaturii paravertebrale cu limitarea mobilitatii. Aceasta simptomatologie variabila, gradul diferit de toleranta al pacientului, ca si multitudinea structurilor anatomice implicate in aceasta boala ( muschi, fascii, tendoane, ligamente, articulatii, discuri intervertebrale, periost), conduc la imposibilitatea cunoasterii exacte a cauzei in cea mai mare majoritate a cazurilor (80%).
Desi prezentarea acestei patologii este putin descurajanta, incheierea este optimista, prin marele ajutor si, de cele mai multe ori rezolvarea pe care o aduce prezentarea la medic. Dupa o completa investigare si diagnosticare, recuperarea medicala este specialitatea care ofera cel mai complet ajutor, prin gama variata de posibilitati terapeutice.