Genunchiul este cea mai complexă articulație a corpului, având un rol important în locomoție. Articulația genunchiului este predispusă la o serie de afecțiuni, fie de cauză traumatică (întinderi și rupturi ligamentare,leziuni ale meniscului), fie din cauza uzurii aparute la nivelul articulației(condromalacie, gonartroze), sau afecțiuni apărute odată cu înaintarea în vârstă(reumatism,gonalgii).
Un rol important în biomecanica genunchiului îl joacă LIA (ligamentul încrucișat anterior ). Acesta preia 85% din forța care translatează anterior tibia,împiedicând alunecarea acesteia anterior, în raport cu femurul, limitând hiperextensia.
Din totalul traumatismelor de genunchi cele de LIA sunt cele mai frecvente, un exemplu putând fi mișcările și pozițiile corpului in timpul unei activități sportive,momentele în care genunchiul nu poate prelua corect greutatea corpului incercându-se printr-o mișcare reflexă reechilibrarea ( de cele mai multe ori in urma unor sărituri). Sporturile în care sunt cel mai des întâlnite astfel de accidente sunt fotbal, schi, volei și sporturile de contact.
Ruptura de LIA (ligament încrucișat anterior) este de cele mai multe ori totală, diagnosticul fiind pus de catre medicul ortoped în urma anamnezei și al analizelor mai detaliate ( R.M.N.). La anamneză ne vor interesa: mecanismul de producere a leziunii ( brusc sau lent, prin suprasolicitări), prezența durerii instalate brusc sau lent,senzațiile de alunecare la nivelul genunchiului,păstrarea abilității articulare specifice sportului practicat, prezența inflamației, reducerea mobilității articulare, prezența in antecedente a altor leziuni la acest nivel. Se vor observa: inflamația articulației,crepitații și cracmente la mobilizarea articulației, durere persistentă și prezența mișcării de ’’sertar’’ a genunchiului. Există două tipuri de tratament în leziunile de LIA: tratament chirurgical și tratament kinetic.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL
Pacientul cu ruptură de LIA poate opta pentru o orteză de genunchi, pe care o va purta pe o perioada nedeterminată, efectuând periodic exercitii de tonifiere a musculaturii coapsei asociate cu sporturi precum ar fi natația și ciclismul , sau se poate face reconstrucția ligamentului încrucișat anterior prin intervenție chirurgicală.
Operația poate surveni la 2 luni de la traumatismul inițial, timp în care se vor face exerciții de tonifiere a mușchilor stabilizatori ai articulației genunchiului, ce va ajuta la o mai bună și rapidă recuperare postoperatorie. Însă intervenția chirurgicală se poate face și mai rapid, în cazul sportivilor de performanță, dacă starea genunchiului va permite acest lucru.
TRATAMENTUL KINETIC
Obiectivele tratamentului kinetic vor fi : combaterea durerii, refacerea stabilității și mobilității articulației precum și revenirea cât mai rapidă la activitațile de zi cu zi. Kinetoterapia va debuta la câteva zile după intervenția chirurgicală, intr-un centru specializat de kinetoterapie, sau acasă sub supravegherea unui kinetoterapeut, cel puțin în primele 3-4 săptămâni. De obicei un protocol de recuperare este furnizat de catre chirurg pentru a ghida recuperarea, în funcție de procedeul tehnic chirurgical folosit. Recuperarea musculaturii coapsei necesită cel mai mult timp și se va face treptat, o recuperare musculara putând să dureze până la șase luni.
În primele săptămâni de kinetoterapie se va pune mai mult accent pe refacerea deficitului de mobilitate prezent la genunchiul operat, prin mobilizări pasive, pasivo-active și posturări, dar și pe tonifierea musculaturii coapsei prin exerciții izometrice, fără greutate.
Treptat în săptămânile 3-4, în funcție de condiția fizică pacientului se va trece la bicicletă (10-15 minute). Se va trece în săptămânile ce urmează, la exerciții de tonifiere prin izometrie, dar folosind greutăți mici. În săptămânile 14-16 pacientul va încerca alergarea ușoară, fără schimbare de direcție, urmând ca o recuperarea să fie completă în săptămânile 20-24.