Accidentele rutiere – mecanisme de producere si efectele traumatologice
În practica curentă a unei clinici de recuperare medicală, o categorie importantă de pacienţi sunt aceia care au nevoie de recuperare posttraumatică. Aceşti pacienţi au nevoie de o abordare interdisciplinară începând cu medicina de urgenţă, chirurgia ortopedică, chirurgia plastică şi reconstructivă, neurochirurgia, recuperarea şi reabilitarea fizică medicală până la reintegrarea socioprofesională.
Accidentele traumatice sunt evenimente care depăşesc posibilitatea de reacţie, se desfasoară într-o manieră subită şi imposibil de anticipat, şi sunt o experienţă violentă în cursul căreia integritatea fizică a unei persoane este ameninţată.
Traumatismul poate fi provocat direct sau indirect prin lovire, cădere,decelerare, obiecte penetrante,taioase, contondente care pot genera contuzii,plăgi, hematoame, arsuri,entorse, luxaţii şi fracturi.
Leziunile provocate de traumatisme pot interesa ţesuturile moi (piele, ţesut conjunctiv, muşchi), structurile scheletale (oase si articulaţii) până la structurile vitale (vene, artere, nervi,organe interne).
Traumatismele provocate de accidente rutiere
Mecanismele de producere a traumatismelor în accidente în care sunt implicaţi pietoni
Mecanismele unui accident rutier conditionează tipurile de traumă posibile. Accidentele cel mai des intâlnite sunt cele survenite în urma vitezei mari şi acele accidente în care sunt implicaţi pietoni.
În cazul în care pietonii sunt implicaţi în accident se poate vorbi de 2 surse de traumatism:
– Traumatism primar – este traumatismul prin care pietonul este lovit de autovehicul;
– Traumatism secundar – pietonul este proiectat/basculat şi va suferi un traumatism prin cădere.
Important de adus în discuţie este şi tipul autovehiculului care este implicat.Ordinea autovehiculelor ca factor de producere a unui traumatism pentru pietoni este urmatoarea biciclete,scootere, motocilete, autoturisme, autoutilitare, camioane.
În cazul unui accident dintre un autoturism şi un pieton foarte importanta este viteza autovehiculului şi statura pietonului.
– Pietonii de statură mică sau copiii sunt loviţi în partea superioară a corpului (torace, braţe, cap);
– Pietonii de statură înaltă sunt loviţi în parte inferioară a corpului (şold,coapsă);
– Autoturisme care ruleaza cu viteza mică proiectează către direcţia sa de inaintare pietonul;
– Autoturisme care ruleaza cu viteza mare “seceră”,basculează pe capotă apoi proiectează pietonul.
Mecanismele de producere a traumatismelor în accidente rutiere care nu implică pietoni
În cazul unei coliziuni frontale pasagerii vor fi proiectaţi violent către înainte (sensul de deplasare).
Pasagerii autoturismului nu poartă centura de siguranţa.
În cazul pasagerilor din faţă, în momentul coliziunii, genunchii acestora se vor lovi de bordul maşinii, poate surveni fractura femurului (prin compresie). Genunchii ramânând blocaţi, toracele se deplasează către inainte lovindu-se (in cazul şoferului) de volan sau de airbag (viteza cu care se desface un airbag este de 300 km/h) rezultând leziuni la nivelul feţei şi a toracelui. În acelaşi timp este afectată şi coloana cervicală prin fenomenul de “biciure”. Decelerarea bruscă din momentul coliziuni poate provoca dezinserţia şi chiar ruperea organelor interne.
Pasagerii autoturismului poartă centura de siguranţa.
In cazul acesta centura exercită o forţă asupra pasagerului, aceasta oprind brusc deplasarea pasagerului către sensul de inaintare în timpul unei coliziuni. Cel mai ades se întâlneşte fenomenul de “arsură” pe traiectul centurii, şi leziuni ale toracelui şi ale claviculei. Dacă un obiect dur se găseşte între centură şi pasager (ex. un obiect în buzunar) acesta la rândul lui poate provoca traumatisme specifice. Şi în cazul acesta apar leziuni ale coloanei cervicale şi dezinserţia până la ruptura organelor interne.
Ne-am dori sa nu fie cazul, dar, realitatea ne arata că, în astfel de cazuri, recuperarea medicală posttraumatică joaca un rol foarte important în reabilitarea funcţională şi refacerea fizică.